Desfăşurată pe verticală, compoziţia este structurată pe două registre delimitate printr-un şir de nori albi umbriţi cu albastru. Registrul superior reprezintă episodul înălţării la cer a profetului Ilie, într-un car tras de doi cai, care aici nu sunt roșii și înaripaţi ca în majoritatea icoanelor, ci niște cai obișnuiți, maronii. Redat în picioare, prinzând cu mâna stângă hamurile celor doi armăsari, Sfântul Ilie este înveşmântat în mantie roşie peste stihar roz cu pliuri negre şi albe. La scenă participă și un heruvim, iar în partea superioară este sugerată o draperie cu falduri roșii. Registrul inferior îl reprezintă pe Eliseu în două ipostaze: arând pământul cu un plug tras de o pereche de boi albi și prinzând cojocul aruncat din cer de către Ilie, prin care acesta, la porunca lui Dumnezeu, îl unge prooroc în locul lui. Peisajul este redat sumar printr-o repetiție de benzi arcuite verzi, galbene și roșii, brăzdate longitudinal de linii albe şi negre, iar pe fondul roz, câteva flori mari roșii și frunze verzi cu nervuri albe. Cromatica dominată de contrastul culorilor primare: roşu, galben, albastru.
