Icoana o reprezintă pe Maica Domnului cu capul plecat, chipul trist şi mâinile împreunate în rugăciune. Este înveşmântată în maforion negru cu cute albastre, căptușeală înflorată, tighel auriu şi cele trei steluțe simbol al divinităţii și pururi fecioriei. În partea stângă, Iisus răstignit pe cruce, cu un pagnus roșu în jurul şoldurilor, se profilează pe un fundal arhitectural cu ziduri şi turle de biserici. La baza crucii este redat craniul (căpățâna) lui Adam, iar sub brațele crucii sunt dispuse două flori asemănătoare cu cele care înfrumusețează veșmântul Maicii Domnului. În registrul superior, de o parte şi de alta a capului Mariei, apar Dumnezeu-Tatăl și un heruvim, figurați pe fondul roz cu rozete punctiforme albe și roșii. De remarcat frumusețea chipului Mariei, cerul roz și excesul decorativ al compoziției. Cromatica vie, de vitraliu, este în dezacord cu dramatismul scenei.
