În timp ce iconografia ortodoxă tradiţională propune mai multe moduri de reprezentare a Învierii, cel mai frecvent fiind Pogorârea la iad, iconografia occidentală imaginează o altă reprezentare a temei, bazată pe adevărul că Mântuitorul a înviat nestricând peceţile mormântului, iar în momentul în care Îngerul a ridicat piatra, mormântul era gol. Abordând acest tip apusean al temei Învierii, icoana îl reprezintă pe Iisus ieşind din mormânt, plasat într-o mandorlă de nori gri, ținând în mâna stângă stindardul biruinţei și binecuvântând cu mâna dreaptă. Poartă un pagnus roșu cu cute albe în jurul şoldurilor. În partea stângă, un înger înaripat şi aureolat, înveșmântat în stihar roșu, dă la o parte piatra mormântului. De o parte și de alta a lui Iisus, pe fondul albastru închis, decorat cu steluțe albe și roșii, apare câte un serafim. În prim-plan, în stânga și în dreapta mormântului, sunt redaţi câte doi soldaţi cu suliţe și săbii. În fiecare din cele patru colţuri ale icoanei este figurat un înger încadrat într-un medalion circular. Scena principală este cuprinsă într-un romb plasat pe un fond roșu aprins. Pe toate cele patru laturi icoana este mărginită de un chenar cu motive semicirculare. Exces decorativ. Compoziție complexă, cromatică: roșu, verde, albastru, brun.